| 1.
|
ÎNMATRICUL'A, înmatriculez, vb. I. Tranz. si refl. A (se) înscrie, a (se) trece într-o matricolă; a matricula. - Din fr. immatriculer, lat. immatriculare.Sursă
: DEX'98
( 17205)
- valeriu |
| |
| 2.
|
ÎNMATRICUL'A vb. a (se) înregistra, a (se) înscrie, (înv.) a (se) matricula. (A ~ un vehicul.)
Sursă
: Sinonime
(189727)
- siveco |
| |
| 3.
|
înmatricul'a vb. (sil. -tri-), ind. prez. 1 sg. înmatricul'ez, 3 sg. si pl. înmatricule'ază
Sursă
: DOR
(255807)
- siveco |
| |
| 4.
|
A ÎNMATRICUL//'A ~'ez tranz. (nume de persoane) A înscrie într-o matriculă; a trece într-o matriculă. [Sil. -ma-tri-cu-] /<fr. immatriculer, lat. immatriculare
Sursă
: NODEX
(340284)
- siveco |
| |
|
|